Chirurgie laparoscopica
Chirurgie laparoscopica
Denumirea de chirurgie laparoscopica sau (minim invaziva) , vine de la numele intrumentelor folosite de catre chirurg la astfel de interventii, pe care le introduce in abdomen prin niste incizii mici de 5mm-10mm, iar imaginea este transmisa pe monitor de catre o camera video.
Beneficiile chirurgiei laparoscopice:
Inainte de aparitia laparoscopiei, se efectuau operatii clasice , cu incizii abdominale mari, care necesitau o perioada mai mare de vindecare si cu consecinte mai importante.
Beneficiile operatiilor minim invazive fata de cele clasice sunt:
- cicatrici mai mici
- perioada de spitalizare este mai mica
- durerea postoperatorie mai mica
- riscul infectiilor mai mic
- recuperare mai scurta
- reluarea activitatii mai rapid
Un mic exemplu: chirurgia veziculei biliare (colecistectomia), efectuata clasic, se sta in spital 5-8 zile si recuperarea dureaza 4-6 saptamani. Aceeasi operatie efectuata laparoscopic, 2-3 zile de spitalizare si recuperare in 1-2 saptamani.
Si mai mare avantajul este la pacientii obezi.
Metoda de diagnostic
In unele situatii, interventiile laparoscopice se pot folosi si pentru completarea diagnosticului, in durerile abdominale sau pelvine, atunci cand metodele de investigatii clasice (ecografia, Tomografia Computerizata, RMN), nu aduc informatii suficiente pentru stabilirea diagnosticului.
Cu ajutorul laparoscopului se pot examina asa organe ca:
- stomacul
- ficatul (inclusiv ecografie laparoscopica)
- splina si pancreasul
- apendicul si intestinele
- organele pelvine
Avantajul este ca atunci cand se evidentiaza anumite patologii (apendicita cronica/acuta, pietre in colecist, tumori abdominale) se poate face si tratamentul in aceeasi sedinta, sau biopsie daca este nevoie.
Biopsie laparoscopica
In anumite tumori abdominale sau ganglionare (cancerul ovarian, adenopatii abdominale), cand este nevoie de biopsie pentru stabilirea tupului histologic si tratamentului complex, laparoscopia este metoda de electie.
Pregatirea preoperatorie
Operatiile laparoscopice se fac doar in anestezie generala si necesita aceeasi pregatire preoperatorie ca si operatiile clasice. Trebuie anuntat medicul daca urmam tratamente cronice (sau intermitente) cu :
- anticoagulante,
- antiinflamatorii nesteroidiene (nurofen, ketonal)
- alte medicamente ce pot afecta coagularea sangelui
Atunci cand suferim de boli cronice, medicul va poate cere si alte investigatii suplimentare (analiza generala a sangelui, ECG, consult cardiologic, s.a.)
Cu o zi inaintea interventiei chirurgicale, v-a trebui sa tineti un regim alimentar lichidian (fara alimente solide), iar in ziua operatiei este recomandat sa nu se manance si nici sa se bea apa.
Interventiile chururgicale laparoscopice:
Cele mai frecvente interventii chirurgicale laparoscopice sunt pentru:
- Colecistite (inflamatiile veziculei biliare)
- Apendicite
- Hernii (toate tipurile de hernii abdominale)
- Chiste sau tumori
- Herniii hiatale
- Fibroame uterine
- Endometrioza
- Sindrom aderential
Ce este o hernie hiatală?
Hernia hiatală reprezintă protruzia sau întoarcerea porțiunii superioare a stomacului în cavitatea toracică, prin orificiul diafragmatic ( hiatal) care realizează comunicarea aceasteia cu cavitatea abdominală.
Tipuri de hernii hiatale: a) prin alunecare – reprezintă întoarcerea joncțiunii eso-gastrice
b) paraesofagiană – reprezintă întoarcerea unei porțiunii a stomacului
c) mixtă – combinația celor două de mai sus
Cea mai frecventă formă de hernie hiatală este cea prin alunecare. Forma paraesofagiană este întâlnită mai puțin, dar poate da complicații grave, precum strangularea sau obstruarea la nivelul tubului digestiv.
Aceată anomalie poate fi clasificată și în funcție de dimensiunea herniei (porțiunii care se întoarce). O hernie mică poate fi prezentă la o mare parte a pacienților fără ca aceștia să resimtă nicio problema sau simtom. În schimb, o hernie mare poate cauza discomfort pacienților, prin permiterea conținutului gastric de a se întoarce în etajele superioare ale tubului digestiv.
Care sunt simptomele și complicațiile herniei hiatale?
Majoritatea herniilor mici nu cauzează niciun discomfort pacientului. Însă herniile mari pot cauza:
- Senzația de arsură gastrică, numită pirozis, agravată de aplecarea în față sau de întindere pe spate
- Durere în piept sau abdominală, de multe ori după masă
- Regurgitare de lichide sau alimente
- Întoarcerea acidului gastric în esofag
- Dificultăți la înghițire
- Dificultăți de respirație
- Voma cu sânge, asemănătoare zațului de cafea, sau apariția scaunului de culoare neagră, care poate indica o hemoragie gastro-intestinală
- Senzația de plenitudine stomacală și sațietate precoce în timpul mesei
Complicațiile pe care hernia hiatală le poate aduce sunt hemoragia, din cauza căreia pacienții se pot simți obosiți din cauza pierderii de sânge. Această hemoragie survine în urma lezării tubului digestiv de marginile orificiului diafragmatic.
În unele cazuri o hernie paraesofagiană se poate strânge excesiv la locul de alunecare în cavitatea toracică și să rămână acolo (incarcerare). În această situație peretele gastric va primi mai puțin sânge, devenind în continuare strangulată. Pacienții vor resimți o durere severă în piept și dificultate accentuata la înghițire. Desigur, în acest moment este necesar tratamentul medical imediat.
Care sunt cauzele herniei hiatale?
Cauza exactă a acestei anomalii nu este în totalitate cunoscută. Cu toate acestea, există anumite cazuri care pot duce la apariția acesteia:
- injurii, cum ar fi traumatismele sau un istoric de intervenții chirurgicale
- presiunea ridicată din abdomen, cauzată de ridicarea obiectelor grele sau de naștere , precum si obezitatea
- prezența de la naștere a unui inel diafragmatic mărit în diametru
Pe langă aceste cauze, pot fi prezenți și factorii de risc: fumatul, vârsta înaintată.
Cum este diagnosticată o hernie hiatală?
În primul rând, medicul dumneavoastră vă va întreba dacă a-ți prezentat simptomele descrise anterior.
În continuare, vor putea fi incluse anumite modalități de diagnosticare paraclinice cum ar fi:
- Endoscopia digestivă superioară – medicul vă va introduce un tub subțire în cavitatea bucală, prevăzut cu o cameră de filmat în vârf, care va transmite imagini în timp real ale esofagului și stomacului; se va putea observa orice modificare a structurii tubului digestiv
- Radiografia cu Bariu – vi se va cere să beți o soluție care conține bariu, iar apoi vi se va realiza radiografia, obținându-se imagini care vor permite medicului să vadă așezarea tubului digestiv
Care sunt opțiunile de tratament ale herniei hiatale?
În funcție de severitatea simptomelor, se va recomandaprescrierea unui tratament medicamentos sau operația chirurgicală.
Tratamentul medicamentos va încercarca înlaturarea simptomelor cum sunt pirozisul și refluxul acid, utilizând medicamente antiacide (neutralizează aciditatea gastrică), medicamente care reduc producția acidă a stomacului, medicamente care vor bloca producția acidă a stomacului și vor permite vindecarea esofagului.
Tratamentul chirurgical este necesar în cazul în care simptomele sunt severe, medicația nu are efectul dorit sau există riscul apariției complicațiilor.
Cum se desfășoară intervenția chirurgicală?
Există 3 modalități de abordare a herniei hiatale: operația deschisă, laparoscopică sau endoluminală. În toate cazurile este nevoie de anestezie generală.
Operația laparoscopică
Această intervenție este minim invazivă, fiind necesare doar câteva mici incizii la nivelul abdomenului. Prin acestea, chirurgul va introduce laparoscopul, care este un tub subțire prevăzut cu o sursă de lumină și o cameră de filmat. Astfel, se va face repararea herniei și, eventual, întărirea orificiului diafragmatic pentru a preveni revenirea stomacului.
Operația laparoscopică are anumite avantaje în plus față de celelalte abordări ale herniei hiatale:
- Risc mai mic de infecție
- Mai puțin dureroasă
- Cicatrici mai puțin vizibile
- Recuperare mai rapida
- Rezultate mai bune
Operația deschisă
Aceasta este o abordare mult mai invazivă, deoarece necesită realizarea unei incizii mari pentru repararea herniei. Scopul chirurgului este de a poziționa stomacul la locul său și de a-l înfășura în jurul porțiunii distale a esofagului pentru a întări pereții tubului digestiv de la acest nivel, astfel împiedicându-se revenirea acidului gastric în esofag.
Fundoplicarea endoluminală
Această abordare este una mai nouă și este cea mai puțin invazivă dintre opțiuni. Nu se vor realiza incizii, în schimb se va introduce un endoscop în esofag. După care chirurgul va atașa niște clipuri de mici dimensiuni la locul în care esofagul întâlnește stomacul. Aceste clipuri vor preveni revenirea acidului și mâncării înapoi în esofag. De mentionat ca aceasta interventie se poate realiza doar la anumiti pacienti.
Un clișeu medical spune că cel mai bun tratament este prevenția, cu toate acestea hernia hiatală este greu de prevenit. Astfel în acest caz sfatul medical este de a le spune pacienților să minimalizeze factori care pot crește riscul de apariție ai bolii: să evite sedentarismul, să nu se întindă imediat dupa masă, să nu practice activități sportive imediat după masă, ci să aștepte 2-3 ore,…
Ce este o litiaza biliara?
Colecistul (vezicula biliară) este un organ sub formă de pară, situat sub ficat, și are rolul de depozitare a bilei și participare la digestie.
Conform statisticilor, 80% din pietrele colecistului sunt formate din colesterol, celelalte 20% sunt din săruri biliare și bilirubina .
Cauzele formării pietrelor:
– Alimentație haotică: duce la stocarea îndelungată a bilei în colecist; bilă devine hiperconcentrata și se formează calculi
– Colesterol în exces : atât în alimentație , cât și în sânge, duce la formarea cristalelor de colesterol și a pietrelor colesterolotice.
– Obezitatea, sedentarismul și curele de slăbire : duc la apariția ,,bilei leneșe” și depositarea îndelungată a bilei în colecist, cu apariția sedimentului biliar și a pietrelor.
SIMPTOME
- Durerea – cel mai frecvent simptom în litiaza biliară (colica biliară), apare de obicei după mese bogate în grăsimi, sau la anumite alimente (usturoi, castravete, ouă, cafea s.a). Este localiza în hipocondrul drept (sub coasta dreapta) și epigastru.
- Greață, balonare, gust amar matinal, migrene- se încadrează în, așa zisul ,,sindrom dispeptic biiar”
- Litiază biliară asimptomatică- aproximativ 70% dintre pacienții cu litiază veziculară (litiază colecistului), nu prezintă simptomatologie. Această patologie, de obicei, este descoperită întâmplător în urmă unor examinări de rutină (ecografia abdominală).
COMPLICAȚII
Colecistită acută: atunci când un calcul blochează canalul de evacuare a bilei, apare inflamatia colecistului și infectarea bilei
Este o urgență chirurgicală ce apare la 1 din 3 pacienți cu litiaza veziculara și se manifestă prin apariția :
- Durere
- Febra
- Greață
- Vărsături
- Slăbiciune generală
Adresează-te medicului dacă după apariția durerii, peste 1-2 ore apare și febra.
- Pancreatită acută – cea mai frecvența cauza de apariție a pancreatitei acute este litiaza biliară. În cărțile de specialitate este descrisă că și ,,marea drama abdominală“. Este o complicație de maxiima urgență ce se manifestă prin dureri intense în etajul abdominal superior(junghi abdominal), însoțită de greață, vărsătura și fatigabilitate accentuată.
Icterul mecanic- se dezvoltă atunci când o piatră din colecist, blochează canalul principal de eliminare a bilei (coledocul)
și se manifestă prin:
- icter – culoare galbenă a părții albe a ochilor (sclera) și a pielii
- culoarea brună a urinei ( asemănător cu berea brună)
- scaunul deschis la culoare ( chiar până la culoare albă)
Dacă se adaugă durere, febra și frisoane, înseamnă că avem de-a face cu infecția ductului biliar principal (colangita).
DIAGNOSTICUL
Cea mai simplă și eficientă metodă de diagnosticare este:
- Ecografia abodominala – vede foarte bine caculii biliari și pereții colecistului și ne poate spune și dimensiunile acestor formațiuni. Se poate face de câte ori este necesar, fără a afecta corpul uman cu radiații.
- COLANGIO RMN – atunci când avem unele complicații, provocate de litiaza biliară, cea mai bună metodă de evidențiere a calculilor biliari, atât în colecist, cât și pe traiectul cailor biliare.
TRATAMENTUL
Tratamentul litiazei biliare, atunci când este simptomatică, este întotdeauna chirurgical. Operația se face întotdeauna în anestezie generală și cu ajutorul unor pense laparoscopice se scoate colecistul.
Durata intervenției chirurgicale este de la 20 min până la 1 ora. Pacientul se externează la domiciliu a două zi după operație. Reluarea activității fizice este din ziua a 4-5 ea.
Unii pacienți pot avea scaune mai moi, timp de până la o săptămâna, din cauza că bila se elimina direct în intestin.
La domiciliu aveți de urmărit o dietă alimentară timp de 2-4 săptămâni. Controlul postoperator se face la o luna.
Ai grija de sanatatea ta!
